- difrácţie
- s. f. (sil. -frac-), pl. difrácţii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
difrácţie
Look at other dictionaries:
difracţie — DIFRÁCŢIE, difracţii, s.f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui şi prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
difracta — DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. refl. şi tranz. A suferi sau a produce o difracţie. – Din fr. diffracter. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 difractá vb. (sil. frac ), ind. prez. 3 … Dicționar Român
irizaţie — IRIZÁŢIE, irizaţii, s.f. Coloraţie similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferenţă a luminii albe prin straturi transparente subţiri. [var.: irizaţiúne s.f.] – Din fr. irisation. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
difractat — DIFRACTÁT, Ă, difractaţi, te, adj. Care a suferit o difracţie. – v. difracta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
difracţiune — DIFRACŢIÚNE s.f. v. difracţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
reţea — REŢEÁ, reţele, s.f. 1. Împletitură de fire de aţă, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. ţesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din reţea (1). 3. Întăritură în faţa… … Dicționar Român
